Înarmat cu o lopată și o pelerină de ploaie, Banyai Ludovic, de 74 de ani din Tureni, pune piatră peste pământul scormonit de firmele plătite de Primărie.
I-au săpat un șanț în fața porții, apoi muncitorii au plecat acasă, deoarece se terminase ziua de lucru.
Omul spune că nu e normal să fie lăsat fără o cale de acces la stradă. ”Dacă trebuia să vină Salvarea, săreau peste șanț?”, se întreabă bărbatul.
Banyai Ludovic s-a apucat de ”pietruit” noroiul din fața porții, de dimineață, încă din zorii zilei de 13 octombrie. A pus mâna și pe telefon să sune la ziar, tot din zori. Spune cu o voce ușor intimidată că firma de lucrări i-a săpat un șanț în fața casei, că nu se poate ieși din curte cum se cade și că nu știe ce să facă.
La fața locului, omul, care are o experiență de 40 de ani de lucru pe șantiere spune că nu înțelege de ce firma nu are niște panouri care să le pună peste șanțurile pe care le sapă în comună. Lucrarea este una ce pare de canalizare, se montează niște tuburi care să dreneze niște rigole de scurgere din drumul principal. Rigolele drenează nu doar apa pluvială, cum ați crede, ci și dejecțiile in canalizare. Mai sus de casa omului, casele au tuburi ce dau în sistemul public de drenare a apei pluviale. Intuiesc, din faptul că-mi repetă de câteva ori despre situația canalizării dubioase, că Banyai Ludovic e deranjat de faptul că administrația locală nu rezolvă integral problema canalizării din comună. ”Dacă ați ști cum miroase. Și sparg până la mine, dar descoperă (terenul pentru a monta tuburi- nr) și mai sus?” se întreabă locuitorul din Tureni. Lasă să se înțeleagă că nu se dorește decopertarea integrală a rigolelor, pentru a se ascunde faptul că oamenii deversează canalizarea în drum.
Pe drum, vecinul lui Nicolae Cun, de 87 de ani face glume. ”Acum să zbori peste șanț”, îi spune bătrânul lui Banyai. Aude că sunt de la ziar și vrea să-mi spună și problema lui. Administrația locală i-a luat 3 ari de pământ ca să facă un nou drum. Până la urmă a acceptat situația și și-a văzut de treabă. Bătrânul susține că a fost furat pe față, deoarece nu a primit nicio despăgubire. Ce l-a deranjat mai mult însă, e una din ”soluțiile tehnice” de la construcția drumului.
Nicolae Cun și-a pus la gardul de la stradă un tub de beton vertical în care să se adune apa menajeră de la chiuvetă. Era o soluție minimală, deoarece stătea la cabana lui apicolă doar vara și nu avea o toaletă în casă. Tubul de beton avea o scurgere. La construirea drumului, s-a săpat sub nivelul scurgerii tubului de beton. Zona nou creată a devenit un fel de decantor neprogramat, deoarece apa nu se mai scurge pe tubul ce traversează șoseaua. Dacă vi se pare prea complicată explicația, doar imaginați-vă că vă treziți la poarta casei cu o groapă de beton care vara se umple cu apă stătută, broaște și goange și aveți imaginea clară a efectului modernizării de la Tureni.
Omul îmi arată spre tubul ce traversează drumul și care ar trebui să dreneze apa în rigolele de peste drum. Aceste rigole sunt invadate de buruieni iar mărimea lor te face să te gândești că primăria nu le curățat de ani buni. Nicolae Cun confirmă asta. Îmi arată și cofragele de la turnarea betonului. Sunt rămase acolo, în rigolă, de circa 2 ani, de când s-a construit drumul.
Pe drumul de întoarcere spre strada principală, un excavator și niște muncitori lucrează în fața porții lui Banyai Ludovic, care supraveghează mișcarea. Îmi face semn cu mâna, dând din cap, de genul ”uite-i că au venit”.
Mă întreb cât de complicat era ca firma de construcții să pună niște panouri de traversare și cât de complicat era să i se explice omului că lucrarea urmează să fie finalizată în scurt timp.
În drum spre Turda, nu pot să nu mă gândesc că omul din Tureni e norocos, fără să știe. A avut un șanț în fața casei doar 24 de ore, noi ăștialalți de la oraș avem gropi și șanțuri neastupate vreme de luni bune.