Zeci de întreruperi în furnizarea apei potabile s-au înregistrat în ultimele luni la Turda, motivate fie de punerea în funcțiune a noi rețele, fie de de defecțiuni ale sistemelor de alimentare cu apă.

Uneori, precum în situația creată în 12 noiembrie, peste 20.000 de oameni au rămas fără apă, mai bine de 10 ore.

Compania de Apă Arieș ar trebui să funcționeze în baza unor standarde și urmărind niște indicatori de performanță.

Standardele însă nu au fost niciodată publice.

Nu doar că secretomania a pus stăpânire pe standardele și indicatorii de performanță ai Companiei de Apă Arieș, dar mai mult, raporturile instituționale s-au complicat atunci când primarul Turzii ajuns în situația în care trebuie să supervizeze controlarea ginerelui, director al CAA.

Sistemul de alimentare cu apă este un serviciu public iar obiectivul cel mai important este- cel puțin declarativ- alimentarea cu apă a populației, în mod continuu și la standarde.

Uniunea Europeană a pus trei condiții majore pentru a finanța investițiile în apă și canal din zona Turzii: asocierea localităților din bazinul inferior al Arieșului, înființarea unei companii de apă comune, închierea unui contract de delegare explicit care să prevadă standarde și indicatori de calitate și modalități de control.

În 21,09.2007 se semna la Turda Contractul de delegare a serviciului public de apă după ce autoritățile locale au îndeplinit primele două condiții: asocierea și înființarea Companiei de Apă Arieș.

Contractul de delegare, un document cu peste 50 de pagini prevede explicit obligații ale Companiei de Apă Arieș și drepturile autorității care o poate controla: Asociația Apa Văii Arieșului.

Spre exemplu, operatorul de apă răspunde dacă furnizează apă necorespunzătoare și crează prejudicii.

Cinci întrebări la care trebuie să răspundă primarii din Apa Văii Arieșului

• De ce se plătește cea mai scumpă apă din România, cu cel mai prost serviciu de apă furnizat?

• De ce nu sunt publici Indicatorii de Întrerupere a Serviciului, pragurile statistice dincolo de care serviciul de alimentare cu apă este considerat inadecvat?

• De ce nu sunt publice rapoartele anuale ale Companiei de Apă Arieș către Asociața Valea Arieșului?

• De ce primarii nu sunt în stare să controleze Compania de Apă Arieș, pe care ei au înființat-o?

• Mai este credibil primarul Turzii care supervizează controlarea ginerelui, director la Compania de Apă?

• Compania de Apă Arieș avea obligația ca la un an de la semnarea contractului să prezinte graficul cu standardele sanitare și de securitate pentru populație, să convină cu Autoritatea Delegantă Apa Văii Arieșului asupra procedurilor de control.

În termen de 2 ani de la semnarea contractului, deci în 2011, trebuia elaborat Indicatorii de Întrerupere a Serviciului, pragurile statistice dincolo de care serviciul de alimentare cu apă este considerat inadecvat și sancțiunile corespunzătoare. Anual trebuia Compania de Apă Arieș trebuia să prezinte un raport Asociației Apa Văii Arieșului care va cuprinde evidența întreruperii serviciului.

Aceste documente, graficul cu standardele sanitare și de securitate pentru populație, indicatorii de întrerupere a serviciului și rapoartele anuale ale Companiei de Apă nu au fost niciodată făcute publice.

Nu sunt disponibile nici pe site-ul Companiei de Apă nici pe cel al Asociației Apa Văii Arieșului.

Socrul trebuie să supervizeze controlul ginerelui

Nu doar că secretomania a pus stăpânire pe standardele și indicatorii de performanță ai Companiei de Apă Arieș, iar documentele privind standardele de calitate nu au fost niciodată publice. Dar mai mult, raporturile instituționale s-au complicat.

Socrul- primarul Turzii și ginerele lui- directorul Companiei de Apă Arieș au ajuns în relații de șef- subordonat.

Primarul Turzii este președintele Asociației Apa Văii Arieșului și ar trebui să reprezinte obiectiv interesele consumatorilor de apă din Turda și împrejurimi. Mai poate fi obiectiv primarul Cristian Matei când trebuie să-și controleze ginerele?

Contractul de delegare prevede controale periodice ale standardelor de calitate, controale tehnice la fiecare cinci ani și verificări anuale ale indicatorilor de performanță financiari și nefinaiciari.

Toate aceste mecanisme de control ar trebui să funcționeze iar rezultatele controalelor ar trebui fie publice.

Dar nu sunt.