foto: Kharkiv este unul din orașele ucrainiene puternic bombardate de ruși

Studii și analize ne spun că invazia Rusiei din Ucraina e mai mult decât un simplu război și că de fapt asistăm  chiar la un conflict al civilizațiilor. Diversitatea și libertățile civilizațiilor atlantice – cum sunt supranumite tările vest europene-  sunt o amenințare directă pentru Rusia, un imperiu a cărui fundație e cimentată de  autoritatea excesivă a unui dictator. Dacă e un conflict între civilizații, nu putem ști cu singuranță. Vedem însă că noi, aici în România, trăim acum în pace. Iar acolo unde e pace, e o șansă adevărată ca viața să fie cu adevărat bună.

   Războiul din Ucraina ne arată și cât de importantă e credința. Nu doar în sens spiritual, pentru că ne întărește și ne dă speranță, dar chiar și în sens mai lumesc. Diversele grupuri religioase s-au mobilizat pentru sprijinirea oamenilor afectați de război. Nu doar statele și ong-urile obișnuite pot interveni în vreme de criză. Credincioșii și bisericile lor,  indiferent de orientare, contribuie semnificativ la  efortul colectiv de a alina durerea.

Grupurile religioase, de la cele majoritare și oficiale, precum Biserica Ortodoxă, la cele mai mici și necunoscute, toate s-au mobilizat în sprijinul fraților și surorilor lor din Ucraina.

Cultele creștine  din România s-au mobilizat și ele în susținerea refugiaților ucrainieni. ” Biserica Petincostală are trei mari centre de intervenție și susținere a refugiaților, în Maramureș, la Suceava-Siret și la Galați”, explică Simion Bumbar, coordonatorul departamentului Comunicare și Mass Media, al Cultului Creștin Penticostal. 

Sute de microbuze cu ajutoare au plecat spre centrele de refugiați din Ucraina unde sunt peste 200.000 de credincioși penticostali. ”Personal am fost acolo, lângă Ismail sunt vreo 12 localități românești. Centrul de ajutorarea a refugiaților al Bisercii Penticostale de la Sighetul Marmației a fost printre cele mai active.  Am mers până pe linia frontului, cu ajutoare”, mai explică Simion Bumbar. Biserica Adventistă a primit sute de refugiați iar efortul umanitar a fost unul susținut, explică, la rândul lui,  Dragoș Mușat, directorul Departamentelui de Comunicare al Bisericii Adventiste de ziua a 7-a.  Bisericile Baptiste au confirmat deasemenea o activitatea susținută umanitară prin bisericile autonome din România.

Nu doar creștinii sau mobilizat în sprijinirea ucrainienilor, dar și grupurile religioase mai mici și mai puțin cunoscute.

Mărturii despre credință și război

Patru  ucrainience, membre ale grupului spiritual ”Sahaja Yoga”  s-au refugiat la Turda, în timp ce alte refugiate practicante ale meditației Yoga au găsit adăpost la Brașov sau Iasi. Gruparea Sahaja Yoga a fost fondată în anii `70 de către Nirmala Srivastava, cunoscută sub numele Shri Mataji Nirmala Devi. Sahaja Yoga este o formă de meditație indiană iar practicanții sunt membri ai unor asociații culturale, gruparea nefiind înregistrată ca o religie propriu-zisă. După căderea comunismului, Sahaja Yoga s-a răspândit în spațiul ex-sovietic, inclusiv în Rusia și în Ucraina.

Oksana a ajuns prin voia lui Dumnezeu, în România

”Am stat sub atacurile cu rachete,  aproximativ o săptămână și am avut sentimente diferite, de la frică la  disperare. Nu am putut face nimic. Am rămas tot timpul să ne rugăm și să medităm. Au venit unele momente când ne-am obișnuit cu atacurile și ne-am liniștit. În momentele acelea ne-am hotărât să plecăm cu copii.  Nu aveam niciun plan, totul a fost foarte spontan. Am luat doar geantă mică cu haine pentru copii și am plecat fără să știm unde și cum să mergem. Dar mai întâi am venit în Poltava pentru că era o gară de unde puteam merge undeva. Așa ne-am schimbat locația, situația se schimbase tot timpul. Cred că am fost  conduși de un fir divin. În ultimul moment când am fost foarte aproape de granița României nu știam dacă vom ajunge  sau nu în România.  Am fost ajutați de ucraineni, români, dar știam, și acesta este cel mai important, că avem o mare familie de sahaja-yogini în Ucraina și în România”, povestește Oksana.

Ucraineanca îmi arată un videoclip cu orașul ei distrus de bombardamentele rusești. ”Mi-am tot repetat, cum să înceapă războiul? E ceva ireal, de necrezut”, spune Oksana.

”Am crezut că pacea și libertatea sunt ca un bun dat și nu e deloc așa”, povestește Olena, o fostă profesoară din Ucraina

Olena vrea să ne spună că trebuie să prețuim pacea și liberatea mult mai mult decât o facem. Până la izbucnirea războiului, ucraineanca era convisă că pacea și libertatea vin de la sine, că sunt niște stări care nu se pot schimba. Crezul ei s-a spulberat într-o singură noapte, în câteva ore, odată cu invazia.  La fel ca ceilalți conaționali, s-a confruntat și ea cu dilema dacă să plece ori să rămână.

”În a 10-a zi de război, ne-am dat seama că trebuie să părăsim Ucraina cu copii pentru o vreme, iar primii oameni care ne-au ajutat au fost sahaja yoghinii din alte țări. Au sunat, ne-au întrebat dacă suntem în siguranță și au încercat să găsească oameni care ne-ar putea ajuta să părăsim Ucraina, să ne întâlnim la graniță și să găsim locul unde să ne oprim în România”, povestește Olena.

”Războiul continuă.  În fiecare zi, Ucraina este bombardată, uneori de peste 100 de ori pe zi. Mulți copii sunt luați din Ucraina de ruși, în special copiii de la internat. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu ei”, mai adaugă femeia.

 O investigație a Associated Press a confirmat că forțele ruse au relocat forțat copii ucraineni fără consimțământul lor, i-au mințit că părinții lor i-au respins, i-au folosit pentru propagandă, au stabilit tabere de vară pentru orfanii ucraineni și cursuri de „educație patriotică” și i-au rusificat schimbându-le numele și dându-i în adopție unor familii de ruși. Vezi investigația Associated Press aici

Rușii și-au pierdut orice reper moral, crede Natalia

La Turda s-a refugiat și o fostă bibliotecară din Ucraina, Natalia. Venirea ei nu e accidentală, e mama Olenei și e un sprijin puternic, deoarece ea este cea care-I poate struni pe toti  cei cinci copii mici ce s-au refugiat alături de mamele lor.

“Acest război a început pentru că oamenii și-au pierdut reperele spirituale. Mulți oameni cred că îmbunătățirea vieții înseamnă îmbunătățire la nivel material. Și cred că unii oameni îi pot ucide pe alții pentru asta. Am trăit cu rușii ca și frați și surori, dar când primele bombe ne-au căzut deasupra capului, toate iluziile noastre s-au destrămat.

Am înțeles că principiile lor morale diferă mult de ale noastre. Ei vin pe pământurile noastre și ucid pentru profit, leagă, răpesc, violează și torturează oameni. După eliberarea teritoriilor ucrainene au fost găsiți mulți morți care au fost torturați. Pentru ce? Nu există răspuns omenesc la această întrebare”, spune Natalia.

Un raport al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului a constatat că forțele ruse au comis abuzuri pe scară largă împotriva prizonierilor capturați în Ucraina.

Deținuții ucraineni au descris așa-numitele „proceduri de admitere” care au implicat bătăi prelungite, sugrumare, atacuri de câini, execuții simulate, violență sexuală și utilizarea pozițiilor chinuitoare.

Scandalul torturării prizonierilor nu este o noutate adusă de război. În ianuarie 2022, un fost prizonier rus a dat publicității 40 de gigabiți cu fotografii și video-uri ce probau tortura în închisorile rusești. În noiembrie 2021, șeful penitenciarelor din regiunea Irkutsk a demisionat din cauza scandalului. Publicații serioase, precum Deutsche Welle au relatat despre ceea ce presa internațională a numit ”cultura rusească a torturii” (vezi aici)

Natalia e convinsă că sfârșitul războiului va veni cu siguranță și ucrainienii vor câștiga. Spune că lumea are nevoie de o renaștere spirituală. Crede că o astfel de renaștere e posibilă  prin meditația Sahaja Yoga. ”Realizarea Sinelui” ar urma să trezească prin meditație energia interioară Kundalini iar asta ar declanșa o transformare spirituală. ” Când această energie se trezește, oamenii încep să-și dea seama de unitatea lor și aceasta ne va salva”, crede Natalia.

Ucraineanca nu este singură în crezul ei privitor la necesitatea renașterii spirituale a omenirii.

 Peste 500 de milioane de oameni se declară creștini, în Uniunea Europeană. Alți 43 de milioane sunt musulmani, 1,4 milioane sunt evrei, 1,3 milioane sunt hinduși.
Alți 139 de milioane sunt neafiliați iar 1,6 milioane se declară adepții unor religii și credințe diverse, potrivit statisticilor oficiale ale UE.

Sub protecția legilor Uniunii Europene și a legilor naționale, avem cu toții garantate atât libertatea de credință cât și libertatea de asociere.

Sprijinul pe care Bisericile și diversele grupuri religioase l-au dat celor în nevoie a fost posibil pentru că libertățile individuale funcționează și ne bucurăm cu toții de ele.  Oamenii se pot întâlni liber, se pot ruga, pot să împărtășească experiențe, speranță și pot oferi ajutor.

”Civilizațiile atlantice”, au prin diversitatea lor un punct forte.  Creatorul- orice nume i-am da – ne va auzi cu siguranță atunci când vom cere pace.

La urma urmei, în multitudinea lor, milioanele de rugăciuni rostite în diverse limbi și din diverse credințe, vor ajunge chiar și  în cel mai mic colț din  Univers.

Când vocile oamenilor se ridică pentru un scop comun, sunt tare, tare greu de ignorat.