”Aici a căzut la datorie, în lupta pentru libertate, apărând orașului Turda serg.maj. Berlea Claudiu”, scrie pompos pe o cruce metalică amplasată la intrarea pe strada Armatei. La câțiva metri de eroul martir al Turzii stă aruncat un wc de ceramică. Puțin mai încolo, o cabină din cărmizi de zidul căruia își fac nevoiele șoferii ce trec prin trafic.
O bentiță tricoloră prăfuită atrage atenția că crucea de la marginea drumului este mai mult decât comemorarea unei victime a unui accident rutier.
Crucea e amplasată la intrarea in Turda, pe str. 22 Decembrie 1989, la capătul străzii Armatei și este dedicata unui subofițer al Armatei Române. Zeci de mașini în trafic văd crucea prăfuită de la marginea drumului. Mai văd și wc-ul și gunoaiele aruncate pe lângă drum. Pop Ianoș locuiește la câțiva metri de crucea eroului mort la Revoluție. Își amintește când acesta a murit, acum mai bine de 30 de ani. „Am vorbit cu el așa cum vorbesc cu dumneavoastră, apoi a trecut drumul și a fost împușcat în cap”, sună istoria povestită de omul ce stă rezemat de gard. ”Nu a murit aici, ci peste drum în stație, l-au împușcat în cap, era 10 fără zece iar la zece l-au împușcat”, mai sună istorisirea. Sergentul major nu a murit la ora 10, dar nouă celor vii ne place să dăm un sens astral morții. Ca și cum ar avea un anume rost, nu moartea ci plecarea.
Omul povesteșe că autoritățile locale nu s-au îngrijit niciodată de crucea soldatului mort. Doar armata vedea odată sau de două ori pe an, în special preotul militar. Acum 20 de ani când vina morților de la Revoluție bântuia prin sufletul colectiv al natiunii, locul era mai îngrijit. A fost acolo un brădut argintiu și un loc pentru lumări. Apoi o persoană cu boli psihice a tăiat bradul și a distrus fotografia subofițerului mort. Pop Ianoș spune la că la Luminație vopsește gardul metalic din jurul crucii și aprinde o lumânare. A rămas singurul care-l mai comomemorează pe militarul ucis, deoarece în pandemie nici Armata nu a mai venit. Zeci de ani, părinții tânărului de 24 de ani omorât la Turda, veneau să-i aprindă o lumânare. Veneau amândoi, iar mai recent doar mama. Apoi nici mama nu a mai venit, poate e prea bătrână, poate a plecat după fiul ei, Claudiu Berlea era născut în 12 noiembrie 1965 așa că e puțin probabil să mai aibă părinții în viață.
De două luni, de când autoritățile lucrează la strada 22 Decembrie 1989, locul de comemorare a sergentului major Berlea Claudiu e un dezastru. Culmea că lângă crucea eroului a fost aruncat și un wc. ”De două luni e wc-ul acolo dar nimeni de la salubritate nu-l vede”, spune Pop Ianos. Nu se miră, deoarece omul așteaptă de mai bine de un an serviciul de salubritate să taie unul din copacii din fața casei.
Raportul procurorului militar spune că sergentul major Berlea Claudiu, de 24 de ani și-a scos capul din tanc, în timpul unor împușcături. Un glonț a ricoșat, l-a lovit în cap și l-a omorât. Nu a fost nimeni de vină.
Era ceață, în seara în care a murit, spun procurorii. În decembrie 1989, o pâclă i s-a așezat pe trup iar azi praful și pulberea, pe crucea ce-i poartă numele.
